Nascuta in 12 ianuarie 1950, Zagra, judetul Bistrita-Nasaud, Nastasia Maniu este in primul rand o poeta de 
vocatie crestina. Harul mistic i-a strabatut poezia inca de la debut (1973),cand, studenta fiind la Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, debuteaza in “Tribuna”cu un grupaj de noua poezii, precedate de o apreciere critica a regretatului Victor Felea, pe atunci redactor sef adjunct al revistei mai sus amintite, cel care ii remarca poetei “sensibilitatea, inteligenta artistica si un firesc simt al modernitatii”, asa incat versurile ei impregnate de un viguros talent o recomandau de la sine, spunea el atunci, pentru o “frumoasa cariera poetica”.
Lucida si severa cu sine pana la necrutare, poeta nu s-a grabit insa in a publica tot ceea ce a scris, stiind prea bine ca poemele destinate lecturii divine (“Citeste,Doamne, si aceasta carte!”) nu puteau vedea in acele vremuri lumina tiparului, asa incat autoarea insasi le-a “arestat la domiciliu” E adevarat ca in primele trei volume aparute inainte de 1989( Legamantul de fidelitate, Cartea cu pereti de sticla,Vedere din poem) s-au stre-curat, pacalind cenzura, si cateva poezii de coloratura mistica sau altele cu referinte ironice ori chiar sarcastice la relitatea sociala, politica, intelectuala a vremii de atunci si nu numai de atunci, din moment ce anumite poezii premonitorii par a fi scrise dupa 1989, desi au fost publicate inainte de acest an de cumpana. Din seria mai ampla intitulata de poeta “Poemearestate la domiciliu” au aparut dupa revolutie volumele Drumul catre Mund Eluez (a se citi Drumul catre Dumnezeu), Iisus in poeme sau Cuvantul care vindeca, Am vazut surasul lui Dumnezeu, Nimic despre dragostea dintre un poem si o telenovela,Poemele cu ochi frumosi.Multe insa dintre “poemele de altadata” sunt pastrate inca de autoare “la racoare”, “in linistea neagra a sertarului cu gratii”, lasandu-le sa viseze eliberarea lor in vremuri mai prielnice propasirii spirituale si intelectuale decat cele pe care le traim acum. Sa spunem insa cateva vorbe despre cartile de poezie aparute pana in present.
(Legamantul de fidelitate (1981), carte trecuta prin furcile caudine ale concursului editorial pe care, pentru a fi publicata, a trebuit sa-l castige, fiind un singur premiu de debut in acel an. Strabatuta de sevele tineretii, poezia din acest volum cunoaste si o pretimpurie maturitate stilistica si o profunzime a sensibilitatii si gandirii poetice.
(Cartea cu pereti de sticla) (1983) este beneficiara unor aprecieri critice multiple si valoroase, carte despre care un confrate spunea intr-o cronica a sa ca volumul mai sus amintit “confirma si intareste in mod fericit sperantele criticii in poezia acestei autoare talentate”. Pentru a nu discrimina nici un critic care s-a exprimat in legatura cu poezia Nastasiei Maniu, nu vom da nume, chiar si atunci cand vom cita, exceptandu-l pe cel amintit deja, care se leaga de debutul in presa al poetei.
(Vedere din poem) (1986) Pe merit sau nu, este volumul care a avut parte de cele mai multe cronici literare dintre cartile publicate de poeta pana in prezent. Despre poezia cuprinsa aici unii critici sustineau ca reprezinta o “adevarata insurectie” in tehnica si orientarea poetica de pana in acel moment, astfel incat Nastasia Maniu “participa la un discurs simptomatic pentru ce se va petrece de acum inainte in poezie”. Cartea este o privire in oglinda a poeziei si o introspectie complexa a procesului creativ. Este o autoanaliza poetica a raportului autor-opera-receptor.
Drumul catre Mund Eluez (1991), subintitulata “calatorie simultana a eului in sine si in afara sa”, cartea contine in titlu anagrama cuvantului “Dumnezeu”. Ea constituie granita dintre poezia majoritar laica si cea majoritar mistico-metafizica. Volumul are o structura simfonica, fiind conceput ca un unic poem alcatuit din mai multe texte poetice legate intre ele ideatic si arhitectural, dar, in acelasi timp, avand individualitate proprie, fapt ce l-a facut pe unul dintre confrati sa afirme intr-un articol dedicate cartii ca: “Nastasia Maniu a scris o carte densa, atent construita, in care remarcabila tesatura textuala are ca suport o stare extatica de o tulburatoare intensitate”.
(Iisus in poeme sau Cuvantul care vindeca (1995). Asa cum o arata si titlul, a- ceasta carte cuprinde poezie exclusiv crestina, in care fiorul mistic nu mai este nevoit sa poarte valul unor alte semnificatii, iar Dumnezeu nu se mai ascunde sub tot felul de anagrame. Chiar daca metafora este prezenta, exprimarea este mult mai directa, mai la obiect, expresivitatea si forta lirica avand rostul de a potenta si reliefa ideea si trairea crestina, si nu de-a le oculta, de-a le feri de privirile indiscrete ale rauvoitorilor. In aceasta carte nu sunt insa absente nici accentele elegiace, polemice, ironice sau chiar sarcastice, atunci cand poeta face referire in “Scrisorile sale catre Dumnezeu” la lumea inconjuratoare. De altfel, cel care prefateaza cartea spunea: “Intr-o prima parte a cartii sale, Nastasia Maniu si-a revelat plansul pentru ranile acestui veac, rani pe care atat de plastic le numeste “buboaie pe minte” si “cancer in iubire”.Un diagnostic implacabil, care parca striga spiritului: Trezeste-te, de ce dormi?
(Am vazut surasul lui Dumnezeu) (2000) este – ca si Drumul catre Mund Eluez – o carte initiatica, insa mai transparent crestina si cu mai putine simboluri apartinand altor religii si altor culturi. Si aici exista un drum al cunoasterii si al apropierii de Dumnezeu, al initierii sacre. Este drumul parcurs in sens invers decat cel strabatut, in caderea lor, de catre ingerii blestemati, adica este urcusul sufletului dinspre pacat inspre puritate prin cunoasterea si trairea Cuvantului dumnezeiesc, in acceptarea lui ca singura cale de mantuire, de iesire din intuneric la lumina. Evident, si aceasta carte face parte din ciclul mai amplu, intitulat “Poeme arestate la domiciliu”.
Nimic despre dragostea dintre un poem si o telenovela (2003) face parte din aceeasi serie a “Poemelor arestate la domiciliu”, numai ca de data aceasta nu mai este vorba despre o poezie religioasa, ci despre furia protestatara a poetei, a sufletului insultat de mizeriile morale, de mlastina urat mirositoare a acestei lumi ce pare atinsa incurabil de virusul apocalipsei. Iata ce spune un alt confrate despre Nastasia Maniu si despre poezia ei din aceasta carte: “…inca din anii 80, cand se facuse cunoscuta mai ales prin poemele publicate prin reviste, Nastasia Maniu vitupera in linistea sertarelor cu o voce de Casandra a tuturor dezamagirilor si iesirii prapastioase din toate iluziile. (…)
Poeme despre starea sociala a poeziei, “reportaj” atroce despre conditia mizera a faptului de a fi poet intr-o lume fara de gratie si fara “mistica” gratuitatii, versurile Nastasiei Maniu au o claritate a disperarii si o retorica a maniei cum nu sunt multe altele in vremea aceasta care a facut din poezie o “prostituata” protestatara.”
Poemele cu ochi frumosi (2006) este un volum de versuri intre copertile caruia isi dau intalnire doua carti: Cartea I: Hai sa desenam o poezie!, subintitulata Poeme cu lipici/ citite de cei mari pentru cei mici care cuprinde, asa cum o arata titlul, dar mai ales subtitlul ei, poezii pentru cei care inca nu stiu sa citeasca, adica pentru prescolari, in vreme ce Cartea a II-a, Poemele cu ochi frumosi (pentru copii si pentru mosi) se adreseaza tuturor “copiilor”, indifferent de varsta, de la cei mici pana la octogenari,mai exact, tuturor celor care poarta in ei paradisul inca nepierdut al copilariei, acea copilarie perena care nu tine cont de numarul anilor, ci de o anumita zona a sufletului pe care unii dintre noi si-o pastreazanealterata.
In afara acestor volume individuale publicate, Nastasia Maniu este prezenta cu poezie si in cateva antologii, dintre care amintim:
Popas intre poetii tineri (1974),aparuta sub ingrijirea aceluiasi Victor Felea, cel care a insotit cu note biobibliografice si cu aprecieri critice fiecare poet prezent in carte, Poezia romana actuala (1999), vol. I, Editia a II-a, o antologie comentata si ingrijita de Marin Mincu.
De asemenea, Nastasia Maniu a colaborat de-a lungul timpului cu poezie, articole, cronici literare,eseuri, reportaje…in aproape toate revistele culturale si literare din tara,dintre care amintim “Romania literara”, “Luceafarul”, “Tribuna”, “Steaua”, “Echinox”, “Orizont”, “Meridianul Timisoara”, “Rostirea romaneasca”, “Contrapunct”, “Caligraf” etc., fiind de asemenea prezenta in unele emisiuni culturale de televiziune si de radio.
Ca jurnalista, angajata cu carte de munca, Nastasia Maniu a semnat cateva sute de articole, reportaje, interviuri, anchete, in presa medicala (“Actualitatea Medicala”, “Curierul medical”, “Sanatatea noastra…) si in presa pentru femei (“Femeia moderna”, “Doina”, “Familia moderna”).
Din inchisoarea sertarului auctorial asteapta sa fie eliberate si scoase in lumina tiparului trei volume de poezii, o carte de meditatii si de microeseuri aflate intr-o neliniste existentiala, precum si un roman in lucru deosebit de indaratnic in a se finaliza.
_____________________________
_____________________________
_______________________________
________________________________
